Plânsul oricărui copil este plânsul copilului meu. Aşa a început povestea despre casa Speranţa, poveste care iată continuă în Constanţa de 31 de ani. A fost primul model din România care a demonstrat o alternativă la îngrijirea instituţionalizată a copiilor infectaţi HIV şi în prezent este singurul centru din sud estul ţării care se mai ocupă de copii și tineri seropozitivi.
Copiii seropozitivi au speranţa în ziua de mâine iar Casa Speranța este „acasă” de peste 31 ani pentru cei ai căror familii nu au reușit să o facă.
Casa Speranța a fost prima fundație din România care a demonstrat o alternativă la îngrijirea instituționalizată a copiilor pentru care reunificarea cu familia naturală, îngrijirea temporară sau adopția, nu sunt posibile. Datele statistice prezintă România ca fiind țara cu cea mai mare incidență de SIDA pediatrică din lume.
Conştient de prejudecăţile sociale, personalul de la Casa “Speranţa” a ales să le spună adevărul copiilor despre boala lor. Astfel, aceştia ştiu că s-au infectat cu virusul HIV/SIDA când erau foarte mici, în spital, dar că această maladie nu îi împiedică să fie la fel de normali ca şi ceilalţi. Tocmai de aceea toţi merg la scoală, la fel ca orice elevi, nefiind izolaţi de comunitate. Mai mult decât atât, unii dintre ei excelează la învățătură. Acesta este şi cazul a două fetițe care au fost născute din mame toxicomane, au fost în sindrom de sevraj, chiar şi aici, la Casa „Speranța”.
În prezent, în Casa Speranța sunt protejați 12 copii și tineri seropozitivi, cu vârste între 4 ani si 33 ani. Aceștia provin din mai multe județe ale țării, din familii defavorizate, cu care nu mai păstrează legătura. Majoritatea copiilor aflaţi aici s-au îmbolnăvit în spitale, puţini fiind cei care au fost contaminaţi de părinţi.
„La noi se află mai mulţi copii care se află în dificultate, infectaţi cu HIV. Majoritatea au fost abandonaţi încă de la naştere, în spital, copii care nu au fost vizitaţi niciodată de părinţi. Sunt 12 copii la număr. Printre ei se află și patru tinere de 32 de ani, care au crescut aici, la noi în casă, care nu au fost acceptate de familie, iar pe deasupra au şi alte afecţiuni. Copiii aveau multe afecţiuni, în momentul în care i-am preluat. De exemplu, o parte dintre ei sunt copii care au ajuns la noi de la Spitalul Clinic de Boli Infecţioase Constanţa. În momentul în care părinţii au aflat că au probleme de sănătate, i-au abandonat, pur și simplu. Trebuie precizat că de când am deschis, din 1991, am crescut 96 de copii, dar, din păcate, 30 dintre ei au decedat. Este minunat să îi vezi zâmbind, să îi vezi mergând la şcoală, la grădiniță, la facultate și mai ales să îi pui pe picioare. În prezent, toţi sunt înscrişi în sistemul public de învăţământ. Sunt foarte fericită că aceşti copii trăiesc, ba chiar unii dintre ei şi-au întemeiat propriile familii şi au dat viaţă unor copii sănătoşi. Deci, au o viaţă normală. În ziua de azi, mor doar cei care nu îşi iau terapia sau au şi alte probleme”, a declarat Elena Cișmașu, preşedintele fundaţiei MGH.
Povestea fiecărui copil din Casa “Speranţa” este o dovadă de curaj şi de luptă continuă pentru viaţa lor. De cele mai multe ori ei ies învingători pentru că ei trăiesc cu dorinţa de a nu ceda.
stire preluate din : https://citypressconstanta.ro/miracol-si-speranta-la-constanta/